românia nu există
există doar un vag miros de gaze lacrimogene
pe cîmp lîngă boul încruntat la jug 
marunțind în fălci frunze vesele de păpădie
lie lie dragă mărie
îți scriu eu ție din amărîta noastră de românie
află că romănia nu mai există
s-a prăpădit violată și tristă
pe prispă
lîngă o cască de jandarm cu abțibilduri 
privind în gol cerul îmi spunea
că tot speră încă mai speră să vină să o salveze
americanii
dar americanii nu veniră
niciodată
probabil nici nu există americanii aștia
decît în imaginația tulbure
a româniei țară frumoasă 
cu fotă și ie
lie lie dragă mărie 
îți scriu eu ție de ziua ta de nume de sfîntă
cată de îmi adu o sapă sau o lopată mai ciuntă
să fac o groapă
o groapă adîncă să îngropăm fata asta 
zăludă și frîntă
să îngropăm românia că o sută o fi destul
pentru sufletul ei de orfană
ani nedoriți și ciuntiți
ani nefericiți
și de-o fi să răsară ceva 
să răsară o livadă în care copii
care i-au uitat limba să se joace măcar ei
să se joace liberi și triști
de-a democrație
lie lie dragă mărie